inclemență dex - definiţie, sinonime, conjugare

inclemență

inclement inclemenţă
INCLEMÉNT, -Ă, inclemenţi, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCLEMÉNŢĂ s.f. (Livr.) Neîndurare. – Din fr. inclémence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].
(Dicţionar de neologisme)

INCLEMÉNŢĂ s.f. Neîndurare; duritate, asprime. [Cf. fr. inclémence].
(Dicţionar de neologisme)

INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)
(Marele dicţionar de neologisme)

INCLEMÉNŢĂ s. f. neîndurare; duritate, asprime. (< fr. inclémence)
(Marele dicţionar de neologisme)

inclemént adj. m., pl. incleménţi; f. sg. incleméntă, pl. incleménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incleménţă s. f., g.-d. art. incleménţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incl incle inclem

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta menta ementa