incoherență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INCOERÉNT, -Ă, incoerenţi, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCOERÉNŢĂ, incoerenţe, s.f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acţiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherénţă s.f.] – Din fr. incohérence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCOHERÉNŢĂ s.f. v. incoerenţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCOERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecvenţă, de legătură logică; necoerent; neînchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incohérent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCOERÉNŢ//Ă ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerenţă. /<fr. incohérence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCOERÉNT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gândire, în acţiune); fără şir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].
(Dicţionar de neologisme)

INCOHERÉNT, -Ă adj. v. incoerent.
(Dicţionar de neologisme)

INCOERÉNŢĂ s.f. Lipsă de coerenţă, de legătură logică (în gândire, în acţiune). [Pron. -co-e-, var. incoherenţă s.f. / cf. fr. incohérence].
(Dicţionar de neologisme)

INCOHERÉNŢĂ s.f. v. incoerenţă.
(Dicţionar de neologisme)

incoerént adj. m. coerent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incoerénţă s. f. coerenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INCOERÉNT adj. v. ilogic.
(Dicţionar de sinonime)

INCOERÉNŢĂ s. (livr.) ilogism.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Incoerentcoerent
(Dicţionar de antonime)

Incoerenţăcoerenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incoh incohe

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta