incomodare

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniştea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCOMODÁRE s.f. Acţiunea de a incomoda si rezultatul ei. – V. incomoda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INCOMOD//Á ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acţiuni; a împiedica să se simtă liber în acţiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].
(Dicţionar de neologisme)

INCOMODÁRE s.f. Acţiunea de a incomoda. [< incomoda].
(Dicţionar de neologisme)

INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)
(Marele dicţionar de neologisme)

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. şi pl. incomodeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incomodáre s. f., g.-d. art. incomodării; pl. incomodări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INCOMODÁ vb. v. deranja.
(Dicţionar de sinonime)

INCOMODÁRE s. v. deranjare.
(Dicţionar de sinonime)