inconştiente dex - definiţie, sinonime, conjugare
INCONŞTIÉNT, -Ă, inconştienţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu este conştient, care nu ştie ce face, care şi-a pierdut cunoştinţa (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conştiinţei, de care omul nu-şi dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S.n. Activitate psihică a omului de care el nu-şi dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conştiinţei. [Pr.: -şti-ent] – Din fr. inconscient (după conştient).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONŞTIÉNŢĂ s.f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoştinţei, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conştiente, raţionale fată de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-şi dă seama de actele sale. [Pr.: -şti-en-] – Din fr. inconscience (după inconştient).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONŞTIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conştient; fără cunoştinţă. 2) şi adverbial Care nu-şi dă seama de ceea ce face; lipsit de conştiinţă; fără judecată. 3) şi adverbial (despre acţiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conştiinţei sau a voinţei; efectuat din instinct; instinctiv; maşinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-şti-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONŞTIÉNŢĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conştiinţei. 2) Lipsă de conştiinţă clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconştienţei; Sil. -con-şti-en-] /<fr. inconscience
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONŞTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conştient, care şi-a pierdut cunoştinţa. 2. Lipsit de conştiinţă; care nu are o atitudine conştientă în faţa realităţii. ♦ (Despre acţiuni) Făcut fără participarea conştientă a voinţei; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conştiinţei. [Pron. -şti-ent. / cf. fr. inconscient].
(Dicţionar de neologisme)

INCONŞTIÉNŢĂ s.f. 1. Pierdere a cunoştinţei. 2. Lipsa unei atitudini conştiente faţă de realitatea înconjurătoare. [Pron. -şti-en-. / cf. fr. inconscience].
(Dicţionar de neologisme)

INCONŞTIÉNT, -Ă I. adj. (şi s. m. f.) 1. care nu este conştient, care şi-a pierdut cunoştinţa. 2. lipsit de conştiinţă; care nu are o atitudine conştientă în faţa realităţii. ♢ făcut fără participarea conştientă a voinţei; involuntar. II. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conştiinţei. (< fr. inconscient)
(Marele dicţionar de neologisme)

INCONŞTIÉNŢĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoştinţei. 2. lipsa unei atitudini conştiente faţă de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)
(Marele dicţionar de neologisme)

inconştiént adj. m. conştient
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inconştiénţă s. f. (sil. -şti-en-), g.-d. art. inconştiénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INCONŞTIÉNT adj., adv. 1. adj. v. leşinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.
(Dicţionar de sinonime)

INCONŞTIÉNŢĂ s. 1. v. leşin. 2. v. iresponsabilitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Inconştientconştient
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incon incons

Cuvinte se termină cu literele: te nte ente iente tiente