incongruență

INCONGRUÉNT, -Ă, incongruenţi, -te, adj. Care nu este congruent, care nu se potriveşte, care nu este în concordanţă cu ceva; nepotrivit, neconcordant. [Pr.: -gru-ent] – Din lat. incongruens, -ntis, it. incongruente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONGRUÉNŢĂ, incongruenţe, s.f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanţă, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONGRUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este congruent; în neconcordanţă; nepotrivit. [Sil. -con-gru-ent] /<lat. incongruens, ~ntis, it. incongruento
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONGRUÉNŢ//Ă ~e f. Lipsă de congruenţă; nepotrivire; neconcordanţă. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONGRUÉNT, -Ă adj. (Liv.) Nepotrivit, neconcordant. [Pron. -gru-ent. / < lat. incongruens].
(Dicţionar de neologisme)

INCONGRUÉNŢĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanţă, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].
(Dicţionar de neologisme)

INCONGRUÉNT, -Ă adj. nepotrivit, neconcordant. (< fr. incongruent, it. incongruente, lat. incongruens)
(Marele dicţionar de neologisme)

INCONGRUÉNŢĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanţă, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

incongruént adj. m. congruent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incongruénţă s. f., pl. incongruénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INCONGRUÉNŢĂ s. v. contradicţie, contra-zicere, nepotrivire.
(Dicţionar de sinonime)