inconsistență

INCONSISTÉNT, -Ă, inconsistenţi, -te, adj. Care este lipsit de consistenţă, de soliditate; neconsistent; fără tărie; slab, moale. – Din fr. inconsistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONSISTÉNŢĂ s.f. Lipsă de consistenţă, de soliditate. – Din fr. inconsistance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCONSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este consistent; fără consistenţă; neconsistent. /<fr. inconsistant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONSISTÉNŢ//Ă ~e f. Caracter inconsistent; lipsă de consistenţă. /<fr. inconsistance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCONSISTÉNT, -Ă adj. Lipsit de consistenţă, de soliditate; slab, moale. [Cf. fr. inconsistant].
(Dicţionar de neologisme)

INCONSISTÉNŢĂ s.f. 1. Lipsă de consistenţă, de soliditate. 2. (Log.) Proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. [Cf. fr. inconsistance].
(Dicţionar de neologisme)

INCONSISTÉNT, -Ă adj. 1. lipsit de consistenţă, de soliditate; slab, moale. 2. (fig.) lipsit de temeinicie. (< fr. inconsistant)
(Marele dicţionar de neologisme)

INCONSISTÉNŢĂ s. f. 1. lipsă de consistenţă de soliditate. 2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. (< fr. inconsistance)
(Marele dicţionar de neologisme)

inconsistént adj. m. consistent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inconsisténţă s. f., pl. inconsisténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Inconsistent ≠ consistent
(Dicţionar de antonime)