incontestabil
[Sinonime]
INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuţie, indiscutabil. – Din fr. incontestable.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. [Sil. -tes-ta-] /<fr. incontestable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].
(Dicţionar de neologisme)
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ♢ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)
(Marele dicţionar de neologisme)
incontestábil adj. m. contestabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCONTESTÁBIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Incontestabil ≠ contestabil
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. [Sil. -tes-ta-] /<fr. incontestable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ♢ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)
(Marele dicţionar de neologisme)
incontestábil adj. m. contestabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCONTESTÁBIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Incontestabil ≠ contestabil
(Dicţionar de antonime)