INCONTINÉNT, -Ă, incontinenţi, -te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderaţie, care este nereţinut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinenţă. – Din fr. incontinent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCONTINÉNŢĂ s.f. Lipsă de continenţă, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale. ♦ Neputinţă de a-şi înfrâna unele dorinţe sau acţiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuţie. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCONTINÉNŢĂ f. 1) med. Stare patologică constând în neputinţa reţinerii urinei sau a materialelor fecale. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorinţe sau pasiuni. ♢ ~ verbală vorbă multă şi inutilă; limbuţie. [G.-D. incontinenţei] /<fr. incontinence, lat. incontinentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCONTINÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. Nereţinut, lipsit de moderaţie. ♦ Violent, desfrânat. ♦ Suferind de incontinenţă. [< fr. incontinent, cf. lat. incontinens].
(Dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNŢĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].
(Dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. nereţinut, lipsit de moderaţie. ♢ desfrânat. ♢ suferind de incontinenţă. (< fr. incontinent, lat. incontinens)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNŢĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe sau acţiuni. ♢ (fig., fam.) logoree, limbuţie. (< fr. incontinence, lat. incontinentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
incontinént adj. m., pl. incontinénţi; f. sg. incontinéntă, pl. incontinénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incontinénţă s. f., g.-d. art. incontinénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCONTINENŢĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCONTINÉNŢĂ s.f. Lipsă de continenţă, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale. ♦ Neputinţă de a-şi înfrâna unele dorinţe sau acţiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuţie. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCONTINÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. Nereţinut, lipsit de moderaţie. ♦ Violent, desfrânat. ♦ Suferind de incontinenţă. [< fr. incontinent, cf. lat. incontinens].
(Dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNŢĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].
(Dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. nereţinut, lipsit de moderaţie. ♢ desfrânat. ♢ suferind de incontinenţă. (< fr. incontinent, lat. incontinens)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCONTINÉNŢĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe sau acţiuni. ♢ (fig., fam.) logoree, limbuţie. (< fr. incontinence, lat. incontinentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
incontinént adj. m., pl. incontinénţi; f. sg. incontinéntă, pl. incontinénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incontinénţă s. f., g.-d. art. incontinénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCONTINENŢĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
(Dicţionar de sinonime)