incriminație

INCRIMINÁŢIE, incriminaţii, s.f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminaţiúne s.f.] – Din fr. incrimination.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCRIMINÁŢIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminaţiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].
(Dicţionar de neologisme)

INCRIMINÁŢIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

incrimináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. incrimináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. incrimináţiei; pl. incrimináţii, art. incrimináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi-novăţire, învinuire.
(Dicţionar de sinonime)