incriminat dex - definiţie, sinonime, conjugare
INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârşirea unei crime; p. gener. a învinovăţi, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCRIMINÁT, -Ă, incriminaţi, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminát, -ă adj.] – V. incrimina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRIMINÁT, -Ă adj. v. incriminat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INCRIMIN//Á ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârşirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCRIMINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care este acuzat de o crimă. /v. a incrimina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez şi -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].
(Dicţionar de neologisme)

INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)
(Marele dicţionar de neologisme)

incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. şi pl. incrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăţi, învinui.
(Dicţionar de sinonime)

INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovăţit, învinuit, pârât.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A incrimina ≠ a dezvinovăţi
(Dicţionar de antonime)

A se incrimina ≠ a se justifica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incr incri incrim

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat minat iminat