INCRIMINÁT, -Ă, incriminaţi, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminát, -ă adj.] – V. incrimina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCRIMINÁT, -Ă adj. v. incriminat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCRIMINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care este acuzat de o crimă. /v. a incrimina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Sinonime:
INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovăţit, învinuit, pârât.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCRIMINÁT, -Ă adj. v. incriminat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Sinonime:
INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovăţit, învinuit, pârât.
(Dicţionar de sinonime)