INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].
(Dicţionar de neologisme)
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. şi pl. incriminatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. şi pl. incriminatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
(Dicţionar de sinonime)