incrusta

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafaţa unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereţii interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INCRUST//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafeţe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale preţioase sau de fildeş. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INCRUST//Á se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereţii unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui ţesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafaţa unui obiect incrustaţii ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanţe) A se lipi puternic de suprafaţa, de pereţii unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
(Dicţionar de neologisme)

INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustaţii. ♢ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanţe) a se depune sub formă de cruste pe pereţii unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
(Marele dicţionar de neologisme)

incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. şi pl. incrusteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)