inculcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCULCÁRE s.f. (Livr.) Acţiunea de a inculca şi rezultatul ei; întipărire. – V. inculca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepţii, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiţie, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].
(Dicţionar de neologisme)

INCULCÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a inculca şi rezultatul ei; întipărire. [< inculca].
(Dicţionar de neologisme)

INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiţie, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inculcá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incúlcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inculcáre s. f., g.-d. art. inculcării; pl. inculcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incu incul inculc

Cuvinte se termină cu literele: re are care lcare ulcare