INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în faţa unei instanţe judecătoreşti). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
(Dicţionar de neologisme)
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăţi, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
(Marele dicţionar de neologisme)
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incúlpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCULPÁ vb. v. acuza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăţi, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
(Marele dicţionar de neologisme)
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incúlpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCULPÁ vb. v. acuza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi
(Dicţionar de antonime)