incurbare

INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCURBÁRE s.f. Curbare, arcuire, îndoire. [Cf. it., lat. incurvare].
(Dicţionar de neologisme)

INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare)
(Marele dicţionar de neologisme)

incurbá vb., ind. prez. 3 sg. incurbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)