INCURBÁ, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. – Din fr. incurver (după curba).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCURBÁT, -Ă adj. Îndoit. [Cf. it. incurvato, fr. incurvé].
(Dicţionar de neologisme)
INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare)
(Marele dicţionar de neologisme)
incurbá vb., ind. prez. 3 sg. incurbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCURBÁT, -Ă adj. Îndoit. [Cf. it. incurvato, fr. incurvé].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
incurbá vb., ind. prez. 3 sg. incurbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)