independentă dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDEPENDÉNŢĂ s.f. 1. Situaţie a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate naţională; stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internaţional) problemele sale interne şi externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situaţie a unei persoane care judecă lucrurile şi acţionează în mod independent, neinfluenţată de alţii. – Din fr. indépendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu este dependent de nimeni sau de nimic; liber de orice dependenţă; nedependent; autonom; neatârnat. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu iniţiativă personală. /<fr. independant, it. independente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDEPENDÉNŢĂ f. 1) Caracter independent. 2) Stare de independenţă; libertate de a acţiona sau de a judeca independent. 3) Stare de libertate (politică, economică, naţională) a unui stat sau popor; suveranitate; neatârnare. 4) Statut internaţional al unui stat în care suveranitatea sa este recunoscută şi de celelalte state. [G.-D. independenţei] /<fr. indépendance, it. independenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. [< fr. indépendant].
(Dicţionar de neologisme)

INDEPENDÉNŢĂ s.f. 1. Stare în care se găseşte un stat, un popor care se bucură de suveranitate naţională; neatârnare. ♦ Stare de neatârnare economică şi socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. [< fr. indépendance].
(Dicţionar de neologisme)

INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDEPENDÉNŢĂ s. f. 1. drept al unui stat la existenţă şi dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-şi hotărî singur soarta, de a-şi alege, potrivit voinţei şi intereselor sale, calea de dezvoltare socială şi politică. ♢ stare de neatârnare economică şi socială (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. (< fr. indépendance)
(Marele dicţionar de neologisme)

independént adj. m., pl. independénţi; f. sg. independéntă, pl. independénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

independénţă s. f., g.-d. art. independénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.
(Dicţionar de sinonime)

INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)
(Dicţionar de sinonime)

INDEPENDÉNŢĂ s. 1. libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) nedependenţă, volnicie. (~ unui stat.) 2. v. autocefalie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Independentdependent
(Dicţionar de antonime)

Independenţă ≠ atârnare, dependenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind inde indep indepe

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta ndenta