indeterminism
INDETERMINÍSM s.n. Concepţie filozofică opusă determinismului, care afirmă că oamenii dispun de o libertate absolută a voinţei. – Din fr. indéterminisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDETERMINÍSM n. Concepţie în filozofia modernă şi contemporană, care respinge determinismul, susţinând existenţa libertăţii absolute a voinţei. /<fr. indéterminisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDETERMINÍSM s.n. Concepţie antiştiinţifică, idealistă, care neagă existenţa legilor obiective ale dezvoltării, absolutizează întâmplarea, ignorând necesitatea, contestă principiul cauzalităţii şi afirmă că mersul lucrurilor şi activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte „libertăţi de voinţă”. [< fr. indéterminisme].
(Dicţionar de neologisme)
INDETERMINÍSM s. n. concepţie filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalităţii, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale. (< fr. indéterminisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
indeterminísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDETERMINÍSM n. Concepţie în filozofia modernă şi contemporană, care respinge determinismul, susţinând existenţa libertăţii absolute a voinţei. /<fr. indéterminisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INDETERMINÍSM s. n. concepţie filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalităţii, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale. (< fr. indéterminisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
indeterminísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)