indiană dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDIÁN1 s.n. Ţesătură de bumbac subţire şi fină, albită, vopsită sau imprimată, din care se confecţionează obiecte de lenjerie. [Pr.: -di-an. – Var.: indiánă s.f.] – Din fr. indienne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIÁN2, -Ă, indieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populaţia indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparţine Indiei sau populaţiei ei, privitor la India sau la populaţia ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparţine populaţiei indigene a Americii, privitor la această populaţie. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIÁNĂ1, indiene, s.f. Prăjitură umplută cu frişcă şi acoperită cu glazură de ciocolată. [Pr.: -di-a-] – Cf. germ. I n d i a n e r [krapfen].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIÁNĂ2 s.f. v. indian1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIÁN1 n. Ţesătură fină de bumbac, vopsită sau imprimată, folosită la confecţionarea articolelor de lenjerie. [Sil. -di-an] /<fr. indienne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDI//ÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care aparţine Indiei sau populaţiei ei; din India. 2) Care aparţine uneia dintre populaţiile băştinaşe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDI//ÁN3 ~ánă (~éni, ~éne) m. şi f. 1) Persoană care face parte din populaţia de bază a Indiei sau este originară din India. 2) Persoană aparţinând uneia dintre populaţiile băştinaşe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIÁNĂ1 f. mai ales art. Limba indienilor. /<fr. indien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDI//ÁNĂ2 ~éne f. Prăjitură umplută cu frişcă şi acoperită cu glazură de ciocolată. /<fr. indien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

indián (indiánă), adj. – Care face parte din populaţia Indiei. De la India (sec. XIX). – Der. indienesc, adj. (indian), sec. XVII, astăzi înv.; indic, adj. (indian); indian, s.m. (locuitor din India); indian, s.n. (ţesătură de bumbac fină, pentru lenjerie); indiană, s.f. (prăjitură cu frişcă acoperită cu ciocolată); indiancă, s.f. (locuitoare din India); indieneşte, adv. (ca indienii).
(Dicţionarul etimologic român)

INDIÁN s.n. Pânză fină de bumbac, vopsită sau imprimată. [Pron. -di-an, var. indiană s.f. / < fr. indienne].
(Dicţionar de neologisme)

INDIÁNĂ1 s.f. v. indian.
(Dicţionar de neologisme)

INDIÁNĂ2 s.f. Prăjitură cu frişcă şi cu glazură de ciocolată. [Pron. -di-a. / cf. germ. Indianer(krapfen)].
(Dicţionar de neologisme)

INDIÁN1 s. n. ţesătură fină de bumbac, vopsită sau imprimată, pentru lenjerie. (< fr. indienne)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDIÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din India. 2. amerindian. II. adj. care aparţine Indiei; indic; hindus (1). o arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârşitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului şi a brahmanismului. (< fr. indien)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDIÁNĂ s. f. prăjitură cu frişcă şi glazură de ciocolată. (după germ. Indianer/krapfen/)
(Marele dicţionar de neologisme)

indián adj. m., s. m. (sil. -di-an), pl. indiéni (sil. -di-eni); f. sg. indiánă, g.-d. art. indiénei, pl. indiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indián s. n. (sil. -di-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIÁN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi india indian

Cuvinte se termină cu literele: na ana iana diana ndiana