indicțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

indicțiune

INDICŢIÚNE, indicţiuni, s.f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicaţie pentru o anumită zi. ♢ Indicţiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convenţională de cincisprezece ani. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDICŢIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicaţie pentru o anumită zi. ♢ Indicţiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convenţională de cincisprezece ani. [Pron. -ţi-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].
(Dicţionar de neologisme)

INDICŢIÚNE s. f. 1. (ant.) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite. 2. convocare, pentru o zi anumită, a unei adunări, (spec.) a unui conciliu. 3. (astr.) perioadă convenţională de cincisprezece ani. (< fr. indiction, lat. indictio)
(Marele dicţionar de neologisme)

indicţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. indicţiúnii; pl. indicţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indic indict

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune ctiune