indice
[Sinonime]
ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s.m., (5) indice, s.n. 1. S.m. Număr, literă sau simbol literal aşezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) faţă de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înţelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituţii care arată nivelul de producţie cantitativ şi calitativ ce trebuie realizat. 2. S.m. Fapt, indicaţie care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfăţişează aspectul unui fenomen, al unei acţiuni, al unei situaţii etc. ♢ (Fiz.) Indice de refracţie = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidenţă şi cele de refracţie ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S.m. Semn convenţional cu care se notează un domeniu de cunoştinţe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conţinut a publicaţiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S.m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S.n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNDIC//E ~i m. 1) mat. chim. Semn (număr sau literă) pus alături de o literă (de obicei la dreapta ei şi mai jos) pentru a-i preciza valoarea şi semnificaţia. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indicator; arătător. 4) Listă (alfabetică) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se află; index. /<lat. index, ~icis, it. indice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÍNDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentând în acelaşi calcul mai multe mărimi analoage. 2. Număr, cifră. ♦ Cifră dintr-un plan economic care trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producţie cantitativ şi calitativ. 3. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanţe, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situaţii etc. II. s.n. 1. Index. ♢ Indice de clasificare = combinaţie de cifre şi litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conţinut, publicaţiile. 2. (Fiz.) Indicator al scării unui instrument de măsură. [< lat. index, cf. it., fr. indice].
(Dicţionar de neologisme)
ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în acelaşi calcul mai multe mărimi analoage. 2. număr, cifră. ♢ cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producţie. 3. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanţe, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situaţii etc. II. s. n. 1. index. o ~ de clasificare = combinaţie de cifre şi litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conţinut, publicaţiile. 2. indicator al scării unui instrument de măsură. (< fr., it. indice, lat. index)
(Marele dicţionar de neologisme)
índice (număr) s. m., pl. índici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
índice (index) s. n., pl. índice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÍNDICE s. index.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNDIC//E ~i m. 1) mat. chim. Semn (număr sau literă) pus alături de o literă (de obicei la dreapta ei şi mai jos) pentru a-i preciza valoarea şi semnificaţia. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indicator; arătător. 4) Listă (alfabetică) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se află; index. /<lat. index, ~icis, it. indice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în acelaşi calcul mai multe mărimi analoage. 2. număr, cifră. ♢ cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producţie. 3. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanţe, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situaţii etc. II. s. n. 1. index. o ~ de clasificare = combinaţie de cifre şi litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conţinut, publicaţiile. 2. indicator al scării unui instrument de măsură. (< fr., it. indice, lat. index)
(Marele dicţionar de neologisme)
índice (număr) s. m., pl. índici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
índice (index) s. n., pl. índice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÍNDICE s. index.
(Dicţionar de sinonime)