indigen dex - definiţie, sinonime, conjugare

indigen

[Sinonime]
INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită ţară, născută într-o anumită ţară, de baştină; băştinaş, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care creşte sau se produce în propria ţară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; băştinaş; autohton; aborigen. Populaţie ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care creşte sau se produce în propria ţară. /<fr. indigene, lat. indigenus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; aborigen; băştinaş. /<fr. indigene, lat. indigenus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băştinaş, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria ţară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].
(Dicţionar de neologisme)

INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria ţară. (< fr. indigène, lat. indigenus)
(Marele dicţionar de neologisme)

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIGÉN adj., s. v. băştinaş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Indigenstrăin
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indig indige

Cuvinte se termină cu literele: en gen igen digen ndigen