INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetăţeni. – Din indigen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDIGENÁRE, indigenări, s.f. (Înv.) Recunoaştere a dreptului de încetăţenire. – V. indigena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
indigená vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. şi pl. indigeneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
indigenáre s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDIGENÁRE, indigenări, s.f. (Înv.) Recunoaştere a dreptului de încetăţenire. – V. indigena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
indigenáre s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.
(Dicţionar de sinonime)