indignare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. şi tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – V. indigna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INDIGN//Á ~éz tranz. A face să se indigneze. /<fr. síndigner, lat. indignari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INDIGN//Á mă ~éz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIGN//ÁRE ~ări f. Sentiment de mânie provocat de o acţiune nedemnă, o nedreptate, o insultă etc. /v. a (se) indigna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].
(Dicţionar de neologisme)

INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie şi dispreţ provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acţiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna].
(Dicţionar de neologisme)

INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDIGNÁRE s. f. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă. (< indigna)
(Marele dicţionar de neologisme)

indigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, 3 sg. şi pl. indigneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indignáre s. f., g.-d. art. indignării; pl. indignări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

INDIGNÁRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignaţiune, (pop.) oţăreală, oţărâre. (Stare de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indig indign

Cuvinte se termină cu literele: re are nare gnare ignare