indispunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. şi refl. A(-şi) strica buna dispoziţie; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDISPÚNERE, indispuneri, s.f. Faptul de a (se) indispune. – V. indispune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziţie; a pierde buna dispoziţie. /<fr. indisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
(Dicţionar de neologisme)

INDISPÚNERE s.f. Acţiunea, faptul de a (se) indispune; indispoziţie. [< indispune].
(Dicţionar de neologisme)

INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
(Marele dicţionar de neologisme)

indispúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. şi pl. indispúnă; ger. indispunând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indispúnere s. f., pl. indispúneri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) indispune ≠ a (se) învoioşa
(Dicţionar de antonime)

A indispune ≠ a bucura
(Dicţionar de antonime)

A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indis indisp

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere