INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. şi refl. A(-şi) strica buna dispoziţie; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDISPÚS, -Ă, indispuşi, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este uşor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruaţie. – V. indispune. Cf. fr. i n d i s p o s é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziţie; a pierde buna dispoziţie. /<fr. indisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDISPÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziţie. 2) Care este afectat de o indispoziţie; uşor bolnav. /v. a (se) indispune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
(Dicţionar de neologisme)
INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Uşor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].
(Dicţionar de neologisme)
INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
(Marele dicţionar de neologisme)
INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ♢ uşor bolnav. ♢ (despre femei) care este în perioada de menstruaţie. (< indispune)
(Marele dicţionar de neologisme)
indispúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. şi pl. indispúnă; ger. indispunând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
indispús adj. m., pl. indispúşi; f. sg. indispúsă, pl. indispúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
(Dicţionar de sinonime)
INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E uşor ~ de la o gripă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) indispune ≠ a (se) învoioşa
(Dicţionar de antonime)
A indispune ≠ a bucura
(Dicţionar de antonime)
A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
(Dicţionar de antonime)
Indispus ≠ bucuros, vesel, voios
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDISPÚS, -Ă, indispuşi, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este uşor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruaţie. – V. indispune. Cf. fr. i n d i s p o s é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziţie; a pierde buna dispoziţie. /<fr. indisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDISPÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziţie. 2) Care este afectat de o indispoziţie; uşor bolnav. /v. a (se) indispune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
(Dicţionar de neologisme)
INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Uşor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].
(Dicţionar de neologisme)
INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
(Marele dicţionar de neologisme)
INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ♢ uşor bolnav. ♢ (despre femei) care este în perioada de menstruaţie. (< indispune)
(Marele dicţionar de neologisme)
indispúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. şi pl. indispúnă; ger. indispunând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
indispús adj. m., pl. indispúşi; f. sg. indispúsă, pl. indispúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
(Dicţionar de sinonime)
INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E uşor ~ de la o gripă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) indispune ≠ a (se) învoioşa
(Dicţionar de antonime)
A indispune ≠ a bucura
(Dicţionar de antonime)
A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
(Dicţionar de antonime)
Indispus ≠ bucuros, vesel, voios
(Dicţionar de antonime)