individă dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s.m. şi f. 1. Persoană privită ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreţ. 2. Fiinţă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speţei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinţe. – Din fr. individu, lat. individuum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIVÍ//D ~zi m. 1) Organism având o existenţă proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte persoane; ins; cetăţean. 3) fig. peior. Persoană necunoscută care trezeşte neîncredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVÍD, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană considerată ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreţ. 2. Fiinţă vie considerată ca unitate deosebită a speţei căreia îi aparţine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVÍD, -Ă s. m. f. 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. ♢ (peior.) om necunoscut, suspect. 2. fiinţă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparţine. 3. (mat.) unitate statistică. (< fr. individu, lat. individuus)
(Marele dicţionar de neologisme)

indivíd s. m., pl. indivízi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indivídă s. f., g.-d. art. indivídei; pl. indivíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIVÍD s. 1. v. persoană. 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistică.
(Dicţionar de sinonime)

INDIVÍDĂ s. (fam.) tipă, tipesă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indiv indivi

Cuvinte se termină cu literele: da ida vida ivida divida