individual dex - definiţie, sinonime, conjugare

individual

[Sinonime]
INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveşte sau aparţine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinţe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIVIDUÁL1 adv. În mod particular; în parte. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVIDUÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de individ; propriu individului. 2) Care aparţine unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVIDUÁL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care priveşte o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVIDUÁL, -Ă I. adj. 1. personal, propriu unui individ. 2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect. II. s. n. 1. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. 2. (fil.) singular. ♢ (adv.) în mod izolat. (< fr. individuel)
(Marele dicţionar de neologisme)

individuál adj. m. (sil. -du-al), pl. individuáli; f. sg. individuálă, pl. individuále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. v. aparte.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Individualgeneral
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indiv indivi

Cuvinte se termină cu literele: al ual dual idual vidual