individualizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidenţă trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situaţii etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalţi. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIVIDUALIZÁRE, individualizări, s.f. Acţiunea de a individualiza şi rezultatul ei. ♦ Adaptarea şi aplicarea unei concepţii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ Întruchipare a ideii artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a unei tendinţe, a unei relaţii (sociale) etc. în figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] V. individualiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INDIVIDUALIZ//Á ~éz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVIDUALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A INDIVIDUALIZA. 2) Aplicare a unor concepţii, legi etc. la cazuri particulare. /v. a individualiza etc.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidenţă un individ, un fapt etc., punând în lumină particularităţile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVIDUALIZÁRE s.f. Acţiunea de individualiza şi rezultatul ei. ♦ Adaptarea şi aplicarea unei concepţii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ (Arte) Întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendinţe, esenţe, relaţii generale în figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate în evidenţă un individ, un fapt, punând în lumină particularităţile lui specifice. (< fr. individualiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDIVIDUALIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a individualiza. 2. adaptarea şi aplicarea unei concepţii, a unei legi etc. la cazuri particulare. 3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendinţe, esenţe, relaţii generale în figuri individuale tipice. (< individualiza)
(Marele dicţionar de neologisme)

individualizá vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualizéz, 3 sg. şi pl. individualizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

individualizáre s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualizării; pl. individualizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente,) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însuşirile unui fenomen.)
(Dicţionar de sinonime)

INDIVIDUALIZÁRE s. 1. v. caracterizare. 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personali-zare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ unor însuşiri din ansamblu.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indiv indivi

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare lizare