indivizi dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s.m. şi f. 1. Persoană privită ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreţ. 2. Fiinţă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speţei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinţe. – Din fr. individu, lat. individuum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găseşte în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDIVÍ//D ~zi m. 1) Organism având o existenţă proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte persoane; ins; cetăţean. 3) fig. peior. Persoană necunoscută care trezeşte neîncredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVÍZ ~ă (~i, ~e) 1) (despre bunuri) Care nu se poate împărţi. 2) (despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. /<lat. indivisus, fr. indivis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDIVÍD, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană considerată ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreţ. 2. Fiinţă vie considerată ca unitate deosebită a speţei căreia îi aparţine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVÍZ, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Care este în indiviziune. ♦ (Despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. [Cf. fr. indivis, lat. indivisus].
(Dicţionar de neologisme)

INDIVÍD, -Ă s. m. f. 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. ♢ (peior.) om necunoscut, suspect. 2. fiinţă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparţine. 3. (mat.) unitate statistică. (< fr. individu, lat. individuus)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDIVÍZ, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este în indiviziune; nedivizat, întreg. ♢ (despre persoane) care posedă o proprietate în indiviziune. (< fr. indivis, lat. indivisus)
(Marele dicţionar de neologisme)

indivíd s. m., pl. indivízi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indivíz adj. m., pl. indivízi; f. sg. indivíză, pl. indivíze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDIVÍD s. 1. v. persoană. 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indi indiv indivi

Cuvinte se termină cu literele: zi izi vizi ivizi divizi