indolență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDOLÉNT, -Ă, indolenţi, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneş, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDOLÉNŢĂ, indolenţe, s.f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDOLÉNŢ//Ă ~e f. Stare de indolent; dispoziţie de a evita orice efort. /<fr. indolence, lat. indolentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDOLÉNT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneş, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].
(Dicţionar de neologisme)

INDOLÉNŢĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia].
(Dicţionar de neologisme)

INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneş, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDOLÉNŢĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

indolént adj. m., pl. indolénţi; f. sg. indoléntă, pl. indolénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indolénţă s. f., g.-d. art. indolénţei; pl. indolénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDOLÉNT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneş.
(Dicţionar de sinonime)

INDOLÉNŢĂ s. 1. v. indiferenţă. 2. v. lene.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indo indol indole

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta olenta