inductor dex - definiţie, sinonime, conjugare

inductor

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influenţează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forţă inductoare. 2. S.n. Organ al unei maşini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S.n. Mic generator de curent alternativ, cu magneţi permanenţi, acţionat manual şi folosit în instalaţiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDUCT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre procese fizice) Care produce sau influenţează un alt proces ce se desfăşoară concomitent. /<fr. inducteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDUCT//ÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv al unei maşini electromagnetice care produce curent alternativ. 2) Generator mic de curent alternativ acţionat manual şi folosit în instalaţiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. /<fr. inducteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acţionează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducţie. // s.n. 1. Parte a unei maşini electrice în care se formează curentul de inducţie. 2. Mic generator electric manual care funcţionează prin inducţie electromagnetică. [Cf. fr. inducteur].
(Dicţionar de neologisme)

INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acţionează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducţie. II. s. n. 1. organ al unei maşini electrice în care se formează curentul de inducţie. 2. mic generator electric manual care funcţionează prin inducţie electromagnetică. 3. (psih.) termen care serveşte ca punct de plecare într-o asociaţie de idei. ♢ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulaţii. 5. substanţă care determină inducţia (3). (< fr. inducteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

inductór adj. m., pl. inductóri; f. sg. şi pl. inductoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inductór s. n., pl. inductoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inductór, inductóri, s.m. (înv.) vameş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indu induc induct

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor uctor ductor