indulgență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INDULGÉNT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDULGÉNŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conţine textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obţine această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDULGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDULGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgentă; uşurinţă de a ierta; îngăduinţă. 3) (în biserica catolică) Iertare totală sau parţială a păcatelor acordată credincioşilor în schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
(Dicţionar de neologisme)

INDULGÉNŢĂ s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].
(Dicţionar de neologisme)

INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
(Marele dicţionar de neologisme)

INDULGÉNŢĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă. 2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

indulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indulgénţă s. f., g.-d. art. indulgénţei; (hârtii) pl. indulgénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
(Dicţionar de sinonime)

INDULGÉNŢĂ s. 1. v. iertare. 2. v. îngăduinţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
(Dicţionar de antonime)

Indulgenţăexigenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indu indul indulg

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta lgenta