indulgent
[Sinonime]
INDULGÉNT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDULGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
(Dicţionar de neologisme)
INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
(Marele dicţionar de neologisme)
indulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INDULGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgenţă; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
(Marele dicţionar de neologisme)
indulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
(Dicţionar de antonime)