indult

INDÚLT s.n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepţionale. – Din fr. indult, lat. indultum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INDÚLT s.n. (Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepţionale. [< lat.bis. indultum, cf. fr. indult].
(Dicţionar de neologisme)

INDÚLT s. n. 1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepţionale. 2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanşarea ostilităţilor într-un port inamic de a-l părăsi. (< fr. indult, lat. indultum)
(Marele dicţionar de neologisme)

indúlt s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)