ineleganță dex - definiţie, sinonime, conjugare

ineleganță

inelegant ineleganţă
INELEGÁNT, -Ă, ineleganţi, -te, adj. (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din fr. inélégant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INELEGÁNŢĂ, ineleganţe, s.f. (Rar) Lipsă de eleganţă, de fineţe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de fineţe, de tact; neeleganţă. – Din fr. inélégance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INELEGÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este lipsit de eleganţă în vorbire şi în purtare. /<fr. inélégant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INELEGÁNT, -Ă adj. Lipsit de eleganţă în vorbire, în purtare etc. [Cf. fr. inélégant].
(Dicţionar de neologisme)

INELEGÁNŢĂ s.f. Lipsă de eleganţă în vorbire, în purtare etc.; vorbă sau comportare lipsită de fineţe, de tact. [Cf. fr. inélégance].
(Dicţionar de neologisme)

INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr. inélégant)
(Marele dicţionar de neologisme)

INELEGÁNŢĂ s. f. lipsă de eleganţă în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de fineţe, de tact. (< fr. inélégance)
(Marele dicţionar de neologisme)

!inelegánt (i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inelegánţi; f. inelegántă, pl. inelegánte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!inelegánţă (i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. inelegánţei; (manifestări) pl. inelegánţe
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

inelegánt adj. m. (sil. mf. in-) elegant
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inelegánţă s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inelegánţei; (manifestări) pl. inelegánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Ineleganţăeleganţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ine inel inele ineleg

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ganta eganta