ineluș

INELÚŞ, ineluşe, s.n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

inelúş-învârtecúş s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inelúş s. n., pl. inelúşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)