inerent dex - definiţie, sinonime, conjugare

inerent

INERÉNT, -Ă, inerenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărţit de un lucru sau de o fiinţă, care aparţine în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care aparţine în mod firesc unui lucru sau fenomen; propriu esenţei unui lucru sau fenomen; intrinsec; esenţial. Contradicţii ~te acestei epoci. /<fr. inhérent, lat. inhaerens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INERÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care prin natura sa este legat de ceva, care aparţine în mod firesc la ceva. [< fr. inhérent, cf. lat. inhaerens].
(Dicţionar de neologisme)

INERÉNT, -Ă adj. (şi adv.) care prin natura sa este legat de ceva, care aparţine în mod firesc la ceva. (< fr. inhérent, lat. inhaerens)
(Marele dicţionar de neologisme)

inerént adj. m., pl. inerénţi; f. sg. ineréntă, pl. inerénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ine iner inere ineren

Cuvinte se termină cu literele: nt ent rent erent nerent