inevitabil
[Sinonime]
INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INEVITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit. [Sil. in-e-] /<fr. inévitable, lat. inevitabilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INEVITÁBIL, -Ă adj. De neocolit, de neînlăturat. [Cf. fr. inévitable].
(Dicţionar de neologisme)
INEVITÁBIL, -Ă adj. (şi adv.) care nu poate fi evitat; de neînlăturat, ineluctabil. (< fr. inévitable, lat. inevitabilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
inevitábil adj. m. (sil. mf. in-) evitabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INEVITÁBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întâmple.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetăţii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Inevitabil ≠ evitabil
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INEVITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit. [Sil. in-e-] /<fr. inévitable, lat. inevitabilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INEVITÁBIL, -Ă adj. (şi adv.) care nu poate fi evitat; de neînlăturat, ineluctabil. (< fr. inévitable, lat. inevitabilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
inevitábil adj. m. (sil. mf. in-) evitabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INEVITÁBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întâmple.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetăţii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Inevitabil ≠ evitabil
(Dicţionar de antonime)