inexistență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INEXISTÉNT, -Ă, inexistenţi, -te, adj. Care nu există; neexistent, nul (1). ♦ Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanţă, de valoare; şters, neglijabil. – Din fr. inexistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INEXISTÉNŢĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existenţă; neexistenţă. – Din fr. inexistence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INEXISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu există; ireal; nereal. 2) Care nu are valoare; fără eficacitate; nul; neeficient. /<fr. inexistant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INEXISTÉNŢĂ f. Caracter inexistent; lipsă de existenţă. /<fr. inexistence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INEXISTÉNT, -Ă adj. Care nu există. ♦ (Fig.) Neimportant, neglijabil; şters. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistant].
(Dicţionar de neologisme)

INEXISTÉNŢĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existenţă. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistence].
(Dicţionar de neologisme)

INEXISTÉNT, -Ă adj. care nu există. ♢ (fig.) neimportant, neglijabil. (< fr. inexistant)
(Marele dicţionar de neologisme)

INEXISTÉNŢĂ s. f. faptul de a nu exista; lipsă de existenţă. (< fr. inexistence)
(Marele dicţionar de neologisme)

inexistént adj. m. (sil. mf. in-) existent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inexisténţă s. f. (sil. mf. in-) [x pron. gz], g.-d. art. inexisténţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INEXISTÉNŢĂ s. v. neant.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Inexistent ≠ existent
(Dicţionar de antonime)

Inexistenţăexistenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ine inex inexi inexis

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta