infama dex - definiţie, sinonime, conjugare
INFÁM, -Ă, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită dispreţul societăţii, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârşav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFÁM ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care este în starecomită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârşav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, it. infamis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFÁM, -Ă adj., s.m. şi f. Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (Fig.) Oribil, groaznic. [< fr. infâme, it. infame, lat. infamis].
(Dicţionar de neologisme)

INFAMÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat. infamare].
(Dicţionar de neologisme)

INFÁM, -Ă adj., s. m. f. demn de dispreţ, josnic, nemernic, nedemn. ♢ (fig.) oribil, groaznic. (< fr. infâme, lat. infamis)
(Marele dicţionar de neologisme)

INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it. infamare)
(Marele dicţionar de neologisme)

infám adj. m., pl. infámi; f. sg. infámă, pl. infáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infamá vb., ind. prez. 1 sg. infaméz, 3 sg. şi pl. infameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INFÁM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
(Dicţionar de sinonime)

INFÁM adv. v. mişeleşte, netrebnic, ticăloşeşte.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Infamsublim
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infa infam

Cuvinte se termină cu literele: ma ama fama nfama