infamie dex - definiţie, sinonime, conjugare

infamie

[Sinonime]
INFAMÍE, infamii, s.f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloşie, josnicie, mârşăvie. ♢ Expr. A ţintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva). – Din fr. infamie, lat. infamia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFAMÍ//E ~i f. 1) Caracter infam; ticăloşie; josnicie; nemernicie. 2) Faptă de om infam; ticăloşie; mârşăvie; ignominie. ♢ Stâlpul ~ei loc unde în trecut erau ţinuţi legaţi infractorii şi criminalii, pentru a putea fi dezaprobaţi şi loviţi de mulţime. A ţintui la stâlpul ~ei a supune oprobriului public; a înfiera. [G.-D. infamiei] /<fr. infamie, lat. infamia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFAMÍE s.f. Caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie. ♢ Stâlpul infamiei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime. ♢ A ţintui la stâlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera. [Gen. -iei. / < fr. infamie, it., lat. infamia].
(Dicţionar de neologisme)

INFAMÍE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie. o stâlpul ĕi = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ĕi = a supune oprobriului public, a infiera. (< fr. infamie, lat. infamia)
(Marele dicţionar de neologisme)

infamíe s. f., art. infamía, g.-d. art. infamíei; pl. infamíi, art. infamíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INFAMÍE s. v. ticăloşie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infa infam infami

Cuvinte se termină cu literele: ie mie amie famie nfamie