infantă dex - definiţie, sinonime, conjugare

infantă

infante infantă
INFÁNTE, -Ă, infanţi, -te, s.m. şi f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (şi al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. i n f a n t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFÁN//TE ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. (în Spania şi Portugalia; folosit şi ca titlu) Fiu sau fiică a unui rege (în afară de primul născut). /sp. infante, fr. infant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFÁNTE, -Ă s.m. şi f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (şi ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp. infante].
(Dicţionar de neologisme)

INFÁNTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei şi Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp. infante)
(Marele dicţionar de neologisme)

infánte s. m., pl. infánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infántă s. f., pl. infánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infa infan infant

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta fanta nfanta