infanterie

INFANTÉRIE s.f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ♢ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului şi al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forţele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităţilor de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează şi duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

infantéríe (-ii), s.f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s.m. (soldat de infanterie).
(Dicţionarul etimologic român)

INFANTÉRIE s.f. Parte a forţelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].
(Dicţionar de neologisme)

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)
(Marele dicţionar de neologisme)

infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestrime, (înv. şi reg.) pihotă, (fam. şi ir.) pifă, pifănie.
(Dicţionar de sinonime)