infecta dex - definiţie, sinonime, conjugare
INFÉCT, -Ă, infecţi, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu caracter josnic, mârşav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecţie (1), a face o infecţie, a se umple cu substanţe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanţe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moraliceşte. – Din fr. infecter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFÉC//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre aer) Care este greu de respirat; cu miros greu; viciat; stricat; puturos. 2) (despre persoane şi manifestările lor) Care provoacă dezgust (prin aspectul exterior neîngrijit sau caracterul josnic); desgustător; neîngrijit; repugnant. 3) (despre obiecte) Care este de proastă calitate; rău; necalitativ. /<fr. infect, lat. infectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A INFECT//Á ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INFECT//Á mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecţie; a contracta o infecţie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFÉCT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urât. 2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate. 3. Josnic, murdar, oribil. [< fr. infect, cf. lat. infectus].].
(Dicţionar de neologisme)

INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecţie. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanţe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].
(Dicţionar de neologisme)

INFÉCT, -Ă adj. 1. viciat, puturos; stricat; greu, urât. 2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate. 3. josnic, murdar, oribil. (< fr. infect, lat. infectus)
(Marele dicţionar de neologisme)

INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecţie. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanţe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ♢ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)
(Marele dicţionar de neologisme)

inféct adj. m., pl. infécţi; f. sg. inféctă, pl. infécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. şi pl. infecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INFÉCT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustător, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!)
(Dicţionar de sinonime)

INFÉCT adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)

INFECTÁ vb. v. molipsi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A infecta ≠ a dezinfecta
(Dicţionar de antonime)

A se infecta ≠ a se dezinfecta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infe infec infect

Cuvinte se termină cu literele: ta cta ecta fecta nfecta