infern
[Sinonime]
INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. şi: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veşnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiţii insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
inférn (inférnuri), s.n. – Iad, gheenă. It. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal.
(Dicţionarul etimologic român)
INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaş subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morţilor. 3. Colecţie de cărţi licenţioase, formând în bibliotecile mari o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine şi de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].
(Dicţionar de neologisme)
INFÉRN s. n. 1. (mit.) locaş subpământean unde se credea că rămân sufletele morţilor. 2. iad. 3. colecţie de cărţi licenţioase, formând, în bibliotecile mari, o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosferă de dezordine şi de confuzie; situaţie greu de suportat, viaţă chinuită. (< lat. infernus, it. inferno)
(Marele dicţionar de neologisme)
inférn s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INFÉRN s. v. iad.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Infern ≠ eden, paradis, rai
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veşnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiţii insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaş subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morţilor. 3. Colecţie de cărţi licenţioase, formând în bibliotecile mari o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine şi de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].
(Dicţionar de neologisme)
INFÉRN s. n. 1. (mit.) locaş subpământean unde se credea că rămân sufletele morţilor. 2. iad. 3. colecţie de cărţi licenţioase, formând, în bibliotecile mari, o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosferă de dezordine şi de confuzie; situaţie greu de suportat, viaţă chinuită. (< lat. infernus, it. inferno)
(Marele dicţionar de neologisme)
inférn s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INFÉRN s. v. iad.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Infern ≠ eden, paradis, rai
(Dicţionar de antonime)