infinit dex - definiţie, sinonime, conjugare

infinit

[Sinonime]
INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniţi, -te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S.n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spaţiu şi în timp şi inepuizabilă pentru cunoaştere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spaţiu sau în timp; nesfârşit1. ♢ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S.m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFINÍ//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu are nici o limită; fără capăt; nelimitat; nesfârşit; nemărginit. 2) Care nu are sfârşit; fără sfârşit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul mărimii, intensităţii, duratei, numărului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFINÍT2 ~uri n. 1) Însuşire fundamentală a materiei de a fi nelimitată în timp şi în spaţiu şi inepuizabilă pentru cunoaştere; mărime abstractă care nu are sau pare să nu aibă nici început, nici sfârşit. ♢ La ~ la nesfârşit; întruna. 2) mat. Mărime variabilă care poate exprima valori mai mari decât orice mărime dată. /<lat. infinitus, fr. infini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârşit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spaţiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini].
(Dicţionar de neologisme)

INFINÍT, -Ă I. adj. care nu are sfârşit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. s. n. (fil.) însuşirea materiei de a fi nelimitată şi inepuizabilă în spaţiu şi timp. III. s. m. (mat.) mărime care nu este finită. (< lat. infinitus, fr. infini)
(Marele dicţionar de neologisme)

infinít adj. m., pl. infiníţi; f. sg. infinítă, pl. infiníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infinít (mat) s. m., pl. infiníţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infinít (categoria filozofică) s. n., pl. infiníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INFINÍT adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, v. nemărginire. 3. adj. v. extraordinar. 4. adj. v. nemărginit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Infinit ≠ finit, limitat, mărginit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infi infin infini

Cuvinte se termină cu literele: it nit init finit nfinit