infinitiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

infinitiv

INFINITÍV, infinitive, s.n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului şi care denumeşte acţiunea exprimată de verb fără referire la nuanţele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFINITÍV ~e n. gram. Formă nominală a verbului, care denumeşte acţiunea lui, fără a indica modul, timpul sau persoana. /<lat. infinitivus, fr. infinitif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFINITÍV s.n. (adesea adj.) Modul nepersonal care denumeşte acţiunea exprimată de verb. [Cf. lat. infinitivus, fr. infinitif].
(Dicţionar de neologisme)

INFINITÍV s. n. mod nepersonal al verbului, care exprimă acţiunea în chip general. (< fr. infinitif, lat. infinitivus)
(Marele dicţionar de neologisme)

infinitív s. n., pl. infinitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inf infi infin infini

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv itiv nitiv initiv