infixul

INFÍX, infixe, s.n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt şi are o valoare morfologică. – Din fr. infixe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFÍX ~e n. Element morfologic (constând, de obicei, dintr-o consoană) care se introduce în rădăcina unui cuvânt. /<fr. infixe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFÍX s.n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvânt şi care are valoare morfologică. [< fr. infixe, cf. lat. infixus – inserat].
(Dicţionar de neologisme)

INFÍX s. n. consoană cu valoare morfologică inserată în rădăcina unui cuvânt. (< fr. infixe)
(Marele dicţionar de neologisme)

infíx s. n., pl. infíxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)